PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [ fr. parapher].PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. ( fr. parapher)PARAFÁ vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. și pl. parafeázăPARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2.
Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.A PARAFÁ ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaționale) A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /fr. paraferPARÁFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /fr. parafePARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [ fr. paraphe].PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. ( fr. paraphe)paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe