PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu.
PAPUGÍU s. v. cizmar, escroc, hoț, impostor, înșelător, pantofar, pungaș, șarlatan, șnapan.
papugíu s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii
PAPUGÍU ~i m. fam. Persoană șireată, pricepută la șmecherii, la lucruri necinstite; pișicher; șmecher. /turc. papuççu