PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.PĂIER s. v. mindir.păiér, păiéri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3.
fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat.păiér (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păiéripăiér (saltea) s. n., pl. păiére