OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza.
OVALIZÁRE s.f. Faptul de a se ovaliza; ovalizație. ♦ Deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. [ ovaliza].
OVALIZÁRE s. f. faptul de a se ovaliza; ovalizație. ◊ deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. ( ovaliza)
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizării; pl. ovalizări
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser.
A SE OVALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzare, căpătând formă ovală. /fr. ovaliser
OVALIZÁ vb. I. refl. A se face, a deveni oval. [P.i.3 -zează. / fr. ovaliser].
OVALIZÁ vb. refl. a deveni oval. ( fr. ovaliser)
ovalizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ovalizeáză