OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie.OSPĂTĂRÍE s. v. birt.ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3.
azil pentru bătrâni.ospătăríe s. f., art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríileOSPĂTĂRÍE ~i f. reg. Local de alimentație publică (mai modest decât cafeneaua). [G.-D. ospătăriei] /ospătar + suf. ~ie