OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.
OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [ fr. oscillateur].
OSCILATÓR, -OÁRE s. n. 1. sistem fizic care efectuează oscilații. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice. ( fr. oscillateur)
OSCILATÓR s. (FIZ.) v******r.
oscilatór s. n., pl. oscilatoáre
oscilatór adj. m., pl. oscilatóri; f. sg. și pl. oscilatoáre
OSCILATÓR ~oáre n. Dispozitiv tehnic care generează oscilații. /a oscila + suf. ~tor