ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
ORTOPÓL s.n. (Mat.) Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. [ fr. orthopôle].
ORTOPÓL s. m. (mat.) punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. ( fr. orthopôle, engl. orthopol)
ortopól s. m., pl. ortopóli
ORTOPÓL ~i m. Punct de intersecție a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui. /fr. orthopôle