ORNÁT¹ s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
ORNÁT², -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.
ORNÁT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.
ornát s. n., pl. ornáte
ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.
A ORNÁ ~éz tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /fr. orner, lat. ornare
ORNÁT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /lat. ornatus
ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [ lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].
ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. ( fr. orner, lat. ornare)
ORNÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.
orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. și pl. orneáză