ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare, adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochi deschiși, care îți ia vederea. ♦ Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦ Fig. Uluitor. – Orbi
+ suf. -tor.orbitór adj. m., pl. orbitóri; f. sg. și pl. orbitoáreORBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre lumină) Care orbește; de mare intensitate. 2) fig. Care uimește peste măsură. /a orbi + suf. ~tor