ORÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante lat. orans – rugător].ORÁNT, -Ă I. adj., s. m.
(cel) care se roagă, rugător. II. s. m. efigie funerară reprezentând persoana (îngropată) în genunchi. ( fr. orant)oránt s. m., adj. m., pl. oránți; f. sg. orántă, pl. oránte