OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [ fr. opulence, lat. opulentia].OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. ( fr. opulence
, lat. opulentia)OPULÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.Opulență ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperismopulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțeOPULÉNȚĂ ~e f. Caracter opulent. /fr. opulence, lat. opulentia