OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.
OPRITÚRĂ s. apărătură, braniște. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)
opritúră s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri