OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.
OPONÉNT s.m. Cel care face opoziție; opozant. [Pl. -nți. / cf. germ. Opponent, it. opponente].
OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. ( germ. Opponent, it. opponente)
OPONÉNT s. opozant, opoziționist.
oponént s. m., pl. oponénți
OPONÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /germ. Opponent