OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĩ.OPINTÍ vb. 1. a se forța, a se sforța, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ ca să ridice bolovanul.) 2. a se încorda. (Ce te ~ asa?)opintí (tésc, opintít), vb. – 1. A se forța, a face un efort. – 2. (Vb. refl.) A (se) sili, a-și da silința. – 3.
A porni, a se urni, a mișca. Sl., dar lipsește veriga imediată. E vorba probabil de un der. din sl. pęti, piną „a pune cruciș”, de tipul *opętiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se împotrivi” sau „a se opune”, cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” › opincă. – Der. opinteală, s. f. (efort).opintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. opinteáscăA OPINTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se opintească. 2) reg. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /cf. sl. opĕntiA SE OPINTÍ mă ~ésc intranz. A-și încorda puterile (pentru a urni din loc, a ridica, a sălta sau a împinge o greutate). /cf. sl. opĕnti