OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci.opăcíre s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíriOPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.opăcí, opăcésc,
vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.opăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. opăceáscă