ONORÁR2 s. n. v. onorariu.ONORÁR1, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius.ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2
). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire].ONORÁR adj. v. onorific.onorár (de onoare) adj. m., pl. onorári; f. sg. onoráră, pl. onoráreonorár (= onoráriu) s. n., pl. onorárii