OMOGRAFÍE, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. h*********e.OMOGRAFÍE f. Fenomen de coincidență grafică a unor cuvinte diferite. /fr. h*********eOMOGRAFÍE s.f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două spații proiective. [Gen. -iei
. / fr. h*********e].OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi omograf; situație în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. ( fr. h*********e)omografíe s. f. (sil. -gra-), art. omografía, g.-d. art. omografíei; pl. omografíi