OFTICÁRE, ofticări, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica. – V. oftica.OFTICÁRE s. v. tuberculizare.ofticáre s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticăriOFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din ofticăA SE OFTICÁ mă oftíc
intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din ofticăOFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.OFTICÁ vb. v. tuberculiza.ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă