OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.OFIȚERÍME f. (colectiv de la ofițer) 1) To-talitate a ofițerilor; corp ofițeresc. 2) Mulțime de ofițeri. /ofițer
+ suf. ~imeofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii