OFILÍRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.
OFILÍRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)
ofilíre s. f., g.-d. art. ofilírii; pl. ofilíri
OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.
A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /rus. ohilĕti
A SE OFILÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /rus. ohilĕti
OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
OFILÍ vb. v. fana, trece.
ofilí (ofilésc, ofilít), vb. – 1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.
ofilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ofileáscă