OCTÁVĂ, octave, s. f. Interval între două sunete ale gamei la distanță de opt trepte. ♦ Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă și portugheză. – Din fr. octave.OCTÁVĂ s.f. 1. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, care cuprinde opt note consecutive. 2. Strofă alcătuită din opt versuri. 3. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. [ fr. octave, cf. lat. octava – a opta].OCTÁVĂ s. f. 1. (muz.) interval de opt trepte; treapta a opta de la o treaptă dată. 2. strofă de opt versuri. 3. a opta poziție de apărare la scrimă. ( fr. octave
, lat. octaval)octávă s. f., g.-d. art. octávei; pl. octáveOCTÁVĂ ~e f. 1) Treapta a opta a gamei diatonice de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde opt trepte ale scării muzicale. 3) Parte a scării muzcale temperate formată din șapte trepte diatonice sau douăsprezece sunete cromatice, de la „do” până la „si” inclusiv. 4) Strofă compusă din opt versuri. /fr. octave