OCOLIT

OCOLIT

OCOLÍT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjură. ♦ Fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. – V. ocoli.
OCOLÍT adj. înconjurător, ocolitor. (Un drum ~.)
Ocolit ≠ direct
ocolít s. m. (pl. ocolíte, în loc. pe ~)
OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita să atingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita să întâlnești pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lăsa ceva (în mod intenționat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngrădi. ♦ Fig. (Înv. și reg.) A apăra, a proteja, a ocroti. ♦ (Înv. și reg.) A încercui din toate părțile, a împresura, a asedia. – Din ocol.
A OCOLÍ ~ésc tranz. 1) (obstacole, spații etc.) A depăși făcând un ocol; a înconjura. 2) (persoane, discuții etc.) A înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a eluda. 3) rar A înzestra cu un ocol; a îngrădi; a împrejmui. /Din ocol
OCOLÍ vb. 1. a înconjura, (înv.) a împrejura. (A ~ întreaga clădire.) 2. v. înconjura. 3. a evita. (A ~ un obstacol.) 4. v. feri. 5. a evita, a se feri. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. v. eluda. 7. v. evita.
OCOLÍ vb. v. apăra, asedia, colinda, cutreiera, feri, împrejmui, împresura, încercui, închide, înconjura, îngrădi, ocroti, parcurge, păzi, proteja, străbate, vântura.
ocolí vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. ocolésc, imperf. 3 sg. ocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocoleáscă