OCHIȘÓR, ochișori, s. m. 1. Diminutiv al lui ochi1 (I 1). 2. (Bot.) Scânteiuță. – Ochi1 + suf. -ișor.OCHIȘÓR s. ochiuleț.OCHIȘÓR s. v. rocoțea, scânteioară, scân-teiuță.ochișór s. m., pl. ochișóriOCHIȘÓR ~i m. (diminutiv de la
ochi) 1) Plantă erbacee cu tulpina neramificată, cu frunze radicale liniare și cu flori galbene; scânteiuță. 2) Plantă erbacee cu tulpina scundă, cu frunze mari, ovale și cu flori roșii sau albastre; scânteiuță. /ochi + suf. ~șor