OCHIȘÓR, ochișori, s. m. 1. Diminutiv al lui ochi¹ (I 1). 2. (Bot.) Scânteiuță. – Ochi¹ + suf. -ișor.
OCHIȘÓR s. ochiuleț.
OCHIȘÓR s. v. rocoțea, scânteioară, scân-teiuță.
ochișór s. m., pl. ochișóri
OCHIȘÓR ~i m. (diminutiv de la ochi) 1) Plantă erbacee cu tulpina neramificată, cu frunze radicale liniare și cu flori galbene; scânteiuță. 2) Plantă erbacee cu tulpina scundă, cu frunze mari, ovale și cu flori roșii sau albastre; scânteiuță. /ochi + suf. ~șor