OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV.] – Cf. sl. ocrŭmiti.
OCÂRMUÍ vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.
ocârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiáscă
A OCÂRMUÍ ~iésc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti
ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).