OCĂÍT s. n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.OCĂÍT s. v. măcăit, măcăitură.ocăít s. n.OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.A OCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. rar (despre rațe) A scoate sunete stridente, scurte și repetate, caracteristice speciei; a face „oac-oac”. /Onomat.
OCĂÍT ~uri n. 1) v. A OCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de rațe. /v. a ocăiOCĂÍ vb. v. măcăi.ocăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ócăie