OBTURÁT, -Ă, obturați, -te, adj. (Despre deschizături, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); înfundat. – V. obtura.obturát adj. m., pl. obturáți; f. sg. obturátă, pl. obturáteOBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.A OBTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /fr. obturer
OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / fr. obturer, cf. lat. obturare].OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). ( fr. obturer, lat. obturare)OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. și pl. obtureáză