OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.
OBȘTÍME f. (cu sens colectiv) înv. 1) v. OBȘTE 2) pop. Totalitate a organizațiilor obștești. /obște + suf. ~ime
OBȘTÍME s. v. colectitate, comunitate, obște, societate.
obștíme s. f., g.-d. art. obștímii