OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)
2. s. v. obrăznicătură.OBRÁZNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid.Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicosobráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obrázniceOBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine; nerușinat; imper-tinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praz-nicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.