OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.
OBOSITÓR adj. v. extenuant.
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
OBOSITÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care obosește; care prezintă dificultăți; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor