OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispu-ne, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, su-păra, tiraniza, urgisi.
obidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. și pl. obideáscă
A OBIDÍ ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
A SE OBIDÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă