NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui.
nutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nutuiáscă
A NUTUÍ ~iésc tranz. (piese) A înzestra cu nuturi. /nut + suf. ~ui