NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.
NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].
NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. ( fr. novateur, lat. novator)
NOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.
Novator ≠ conservator
novatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg. și pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoárei
NOVATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnoiește, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit ~. /fr. novateur, lat. novator
NOVATÓR² ~i m. Persoană care introduce și promovează idei sau metode noi în-tr-un domeniu de activitate. /fr. novateur, lat. novator