NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc
+ suf. -os.NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)norocós adj. m., pl. norocóși; f. sg. norocoásă, pl. norocoáseNOROCÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (mult) noroc. 2) Care aduce noroc; cu noroc. /noroc + suf. ~os