NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. – Din fr. nomogramme.NOMOGRÁMĂ s.f. (Mat.) Reprezentare grafică a unei funcții cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuații cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [ fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere].NOMOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relații matematice între două sau mai multe mărimi variabile, servind, printr-o simplă citire, uneia dintre mărimi; abac (2). ( fr. nomogramme)NOMOGRÁMĂ s. (MAT.) abacă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)nomográmă s. f. (sil. -gra-
), g.-d. art. nomográmei; pl. nomográmeNOMOGRÁMĂ ~e f. mat. Reprezentare grafică a relației de dependență dintre două sau mai multe variabile, care servește la determinarea valorii numerice a altor mărimi. /fr. nomogramme