NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.NOBÉLIU n. Metal radioactiv obținut pe cale artificială. /fr. nobéliumNOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez].NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. ( fr. nobélium
)nobéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. nobéliul; simb. NoNOBÉLIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. A. Nobel) s. n. Element chimic transuranic (No; nr. at. 102, m. at. 254), obținut pe cale artificială în 1957.