NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne-
+ vătămat.NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.Nevătămat ≠ vătămatnevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. sg. nevătămátă, pl. nevătămáte