NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic.
NESTATÓRNIC adj. 1. v. mișcător. 2. v. schimbător. 3. (înv.) neașezat. (Un om veșnic ~.) 4. v. inconsecvent. 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 6. hoinar, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
Nestatornic ≠ statornic, stabil, permanent
nestatórnic adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestatórnici; f. sg. nestatórnică, pl. nestatórnice