NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Ne- + răbdător.
NERĂBDĂTÓR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~oare.)
nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre
NERĂBDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la răbdător) Care vădește nerăbdare; cuprins de nerăbdare. /ne- + răbdător