NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Ne- + precupețit.
NEPRECUPEȚÍT adj. integral, necondiționat, total. (Sprijin ~.)
neprecupețít adj. m. (sil. -pre-), pl. neprecupețíți; f. sg. neprecupețítă, pl. neprecupețíte
NEPRECUPEȚÍT ~tă (~ți, ~te) (despre ajutor, sprijin) Care se acordă cu generozitate. /ne- + precupețit