NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.NEOPOZITIVÍSM n. Curent filozofic care reprezintă forma contemporană a po-zitivismului. [Sil. ne-o-] /fr. néo-positivismeNEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme
].NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. ( fr. néopositivisme)NEOPOZITIVÍSM s. (FILOZ.) pozitivism logic.neopozitivísm s. n. (sil. ne-o-)