NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Ne- + mulțumi.NEMULȚUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)nemulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc
, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemulțumeáscăA NEMULȚUMÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumiA (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface