NEMÂNGÂIÁT, -Ă, nemângâiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. [Pr.: -gâ-iat] – Ne- + mângâiat.
NEMÂNGÂIÁT adj. inconsolabil, neconsolabil, neconsolat. (Văduvă ~.)
nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. sg. nemângâiátă, pl. nemângâiáte
NEMÂNGÂIÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la mângâiat) 1) (despre persoane) Care este copleșit de durere; care nu-și găsește alinare. 3) (despre dureri sufletești) Care nu poate fi potolit, alinat. /ne- + mângâiat