NEÎNDEMÂNARE

NEÎNDEMÂNARE

NEÎNDEMÂNARE

NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Ne- + îndemânare.
NEÎNDEMÂNÁRE s. stângăcie, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)
neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânării