NEÎMPREJMUÍT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. – Ne- + împrejmuit2.NEÎMPREJMUÍT adj. neîngrădit. (Un teren ~.)
NEÎMPREJMUÍT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. – Ne- + împrejmuit2.NEÎMPREJMUÍT adj. neîngrădit. (Un teren ~.)