NEFÉR, neferi, s. m. 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.
NEFÉR s. v. arnăut.
nefér (neféri), s. m. – Soldat turc. Tc. (arab.) nefer (Șeineanu, II, 272; Lokotsch 1533; Ronzevalle 169), cf. bg., sb. nefer. Sec. XIX, înv.
nefér s. m., pl. neféri
NEFÉR ~i m. ist. 1) Militar turc. 2) Soldat din corpul arnăuților; poteraș. /turc. nefer