NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. – Ne- + cunoscut.
NECUNOSCÚT adj. 1. v. neștiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. v. anonim. 4. v. inexplorat. 5. străin. (Astăzi mi-ești complet ~.) 6. obscur. (Un poet ~.)
Necunoscut ≠ celebru, cunoscut, notoriu
necunoscút adj. m., s. m., pl. necunoscúți; f. sg. necunoscútă, pl. necunoscúte
necunoscút s. n.
NECUNOSCÚT1 n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut. /ne- + cunoscut
NECUNOSCÚT2 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la cunoscut) 1) Care nu este (deloc) cunoscut; despre care nu se știe nimic. 3) și substantival Care nu face parte dintre cunoscuți; străin. 3) (despre scriitori, artiști) Lipsit de faimă; anonim; neconsacrat. /ne- + cunoscut
NECUNOSCÚTĂ ~e f. mat. Mărime a cărei valoare trebuie aflată. Ecuație cu mai multe ~e. /ne- + cunoscută