NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Ne- + credință.NECREDÍNȚĂ s. 1. v. ateism. 2. v. a*****r.NECREDÍNȚĂ s. v. dubiu, eres, erezie, incer-titudine, îndoială, neîncredere, nesigu-ranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.
Necredință ≠ credințănecredínță s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. necredínței, pl. necredínțeNECREDÍNȚĂ ~e f. 1) rel. Lipsă de credință în Dumnezeu. 2) fig. Lipsă de fidelitate față de cineva; infidelitate; nesta-tornicie. /ne- + credință