NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne-
+ chibzuit.NECHIBZUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.Nechibzuit ≠ chibzuit, gândit, judicios, socotitnechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. sg. nechibzuítă, pl. nechibzuíte