NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.NEAPĂRÁT adj. v. categoric, cert, fatal, inevitabil, precis, sigur.NEAPĂRÁT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. morțiș
. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.NEAPĂRÁT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neos-tenit, permanent, pururi, veșnic.neapărát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neapăráți; f. sg. neapărátă, pl. neapăráteNEAPĂRÁT1 adv. În mod necesar; cu orice preț. [Sil. ne-a-] /ne- + apăratNEAPĂRÁT2 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la apărat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. ◊ A fi de ~tă nevoie (sau trebuință) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge în mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat